Astazi vorbim despre prietenie, asa ca pssst! liniste, va fi un blog mai serios. In ultimul timp am primit semnale cum ca prietenia inseamna sa vorbesti despre job, scoala, seriale si alte lucruri marunte si cotidiene, cu mici incursiuni in viata sentimentala. Nu prea detaliat, nu prea extins, doar pe scurt, astfel incat nimeni din jur sa nu isi dea seama ce se intampla in inima ta. Unii se inchid in ei, pe motivul ca nu e treaba nimanui ce se intampla in viata lor, altii sunt prea ocupati pentru a acorda timp intretinerii relatiilor de prietenie cu confesiuni. Altii nu suporta sa le spui cand gresesc, te exclud din viata lor pe motivul ca te bagi unde nu-ti fierbe oala si ai prea multe pareri personale. Si te mai miri ca se sinucid oamenii si nu se stie de ce. Pentru ca nu investim timp si sentimente in prietenie. Atunci eu vin cu intrebarea : pana unde trebuie sa mearga o prietenie ? Cat de departe trebuie sa ne implicam in viata celorlati ?

Uite cum vad eu prietenia : imi este prieten cel care e la nevoie langa mine, cel care ma ajuta indiferent de situatie, cel pe care il ajut fara sa comentez si fara sa oftez ca trebuie sa ii fac un favor, cel care ma critica si ma cearta cand nu fac bine, cel care imi deschide ochii cand sunt prea oarba, cel care nu se supara daca ii condamn comportarea, cel cu care pot sa imi permit sa vorbesc orice si sa glumesc astfel incat o vorba deplasata sa nu i se para o jignire, cel care tine cont de sfaturile si parerile mele si cel care ma ajuta sa inteleg ce si unde gresesc, cel cu care abia astept sa plec in vacanta si cel cu care rad pana la lacrimi.

Nu stiu daca am in total 5 prieteni care sa se incadreze in descrierea asta.

Revenind la mancarea chinezeasca, ori de cate ori mananc la un restaurant chinezesc (nu am unul preferat), iau spaghete cu legume, sau spaghete cu pui si tot timpul carne de pui indiferent cu ce. Imi place puiul „Gong Bao”, puiul crocant, puiul in sos dulce-acrisor, puiul cu alune, si mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc si unele pe care nu le-am incercat. Chiar ma gandeam ca as putea incerca si alte garnituri si alte feluri de carne, dar nu, nu pot sa renunt la acel orgasm pe care mi-l dau aceste combinatii. Nici o alta mancare nu imi provoaca o astfel de placere, nu imi excita papilele gustative cum o face mancarea chinezeasca. Nu stiu ce pun in ea, cum o prepara si nici nu ma intereseaza. M-as fi uitat pe net la ceva retete, daca nu sa le prepar eu, macar sa vad cum sunt facute. Dar e mai bine sa nu stiu, necunoscutul ofera intotdeauna un sentiment mai intens. Ca o tarfa…macarea chinezeasca e mai buna daca o platesti si n-o ai acasa.

Va rog sa tratati acest post cu maxima seriozitate pentru ca ce urmeaza sa va povestesc ma indurereaza peste masura.

Ieri, in jurul orelor 16, cand am iesit de la serviciu, am constatat cu stupoare disparitia unui obiect foarte drag mie. Bicicleta mea roz a fost FURATA !!! Desi am fost prevenita ca lucrul acesta s-ar putea intampla, ma gandeam si replicam : cine sa vrea sa fure o bicicleta roz, uratica si out-of-trend. Eh, uite ca s-a gasit cineva. Ne-a despartit in modul cel mai brutal, fara sa apucam sa ne luam ramas bun una de la cealalta. Cine stie pe unde o fi saraca, cine se plimba cu ea si cum e tratata. Eu aveam grija de ea, i-am pus si bec nou, desi cam slabut (ii promisesem unul mai puternic). Acum, a trebuit sa scot cheita de la lacat din legatura de chei si sa ma gandesc cu tristete ca voi merge la lucru pe jos si nu voi mai face miscare asa cum imi place cel mai mult. I shall miss you forever, pinkiiiieeeee.

In alta ordine de idei : cum mama dracului se poate intampla sa ti se fure bicicleta din fata cladirii C.E.C.-ului, ditamai institutia de stat, cu portar cu tot si cu politie rutiera zilnic facandu-si rondul prin fata ei ? Bicicleta mea era legata de un gard, la 1 m de cladire, la vedere, si ziua in amiaza mare, mi-o fura, for crying out loud !!!

Nu credeam ca se poate intampla asa ceva, pe cuvant ! Daca era legata in spatele unui bloc, intr-o zona rau famata, noaptea, in boscheti sau mai stiu eu ce alte posibilitati din astea obscure, dar era ziua ! Intre orele 8 si 16. Am sunat la Politie si probabil voi face o plangere dupa-masa.

I miss my pinkie.