June 12th, 2007
Am auzit o melodie intr-o seara si zicea ceva de genul: “nu renunta la visele tale, nu stii cand o sa iti para rau ca nu le-ai urmat”. Ma rog, ceva de genul…Stand si cugetand, mi-am dat seama ca eu nu am vise. Nu stiu cum de mi s-a intamplat asta si sincer, ma enerveaza. Cum vine aia sa nu ai vise, sa nu te gandesti la viitor, sa nu iti doresti ceva pe termen lung. Ma refer la faptul ca nu am vise pentru impliniri in cariera, nu am vise sa fac lumea un loc mai bun, sau nu stiu ce altceva. N-am planificat nimic, nu ma gandesc in perspectiva. Si nici ca se pune problema sa renunt la ele, daca nu le am. Si mai cred ca daca renunti la vise pentru a face altceva, inseamna ca visele alea nu au fost vise cu adevarat, daca altceva e mai important ca ele… Nici macar nu stiu ce sa incadrez la capitolul vise.
Mi-ar placea de exemplu sa am un hotel de animale si un adapost, unde sa adun toti cainii si toate pisicile vagaboande, sa angajez studenti sau elevi ca sa aiba grija de ele, sa am contracte cu restaurante care sa imi furnizeze resturi de mancare pentru ele.
Mi-ar mai placea sa scriu un roman, poate pe seama posturilor ce le scriu in fiecare zi. Cand o sa am un an, doi de bloguri in care o sa se stranga idei de pus pe hartie si de publicat astfel incat sa imi aduca faima mult ravnita, poate ma hotarasc sa le scriu. Depinde cine vede in scriitura mea o potentiala opera de arta. J
Alt lucru care mi-ar desfata sufletul ar fi sa vad lumea intreaga.
Hm…uite ca am gasit, deci totusi am vise…Nu traiesc degeaba. Ce bine ca am descoperit asta.
update. 10 nov 2011 – Momentan nu visez
June 11th, 2007
Venind spre serviciu, imi storceam creierii pentru a gasi o idee de blog.
Acum ca tot am inceput cu bloguiala, trebuie sa fiu constanta si fidela in scrieri. Si ma gandesc, si ma gandesc…si nimic…Nici o idee, nici un gand, toate se terminau dupa prima fraza. Ma gandeam sa scriu despre ce am visat azi noapte, dar era prea macabru si n-am vrut sa incep saptamana aiurea…asa ca…nimic… Pana cand dau peste un articol foarte frumos. L-am citit si mai ca incepea sa imi fie dor de mare. Ma gandeam si eu ce simteam cand ma apropiam de ea, cand ma scaldam in imensitatea ei, cand soarele ardea prea tare si ma impingea sa ma scufund in valurile sarate. Eh…sa nu exagerez…atat simt eu pentru mare : bucuria balacelii si valurile care ma imping sa ma port ca un copil, sa sar si sa rad si sa nu ma gandesc la nimic. Atat.
Ceea ce imi inspira muntele … n-as putea sa redau in cuvinte la fel de bine ca si autoarea articolului, dar muntele e marea mea. Intre munti ma gandesc la multe, ma simt coplesita de maretia lor, mi-e frica si ii ador in acelasi timp. Atat de misterios si de intunecat, atat de serios si de hotarat… Ma simt atat de mica intre ei, atat de efemera si atat de singura. Raman acolo atatia ani, neclintiti, primitori si agresivi.
Muntele are mai multa personalitate decat marea : cu el trebuie sa stii cum sa te porti, nu poti fi de capul tau. Te urmareste si daca nu ii convine ceva, te pedepseste. Nu iti permite orice, nu iarta. Muntele e liniste, filosofie, melancolie, tristete, implinire, timp, razbunare.
June 10th, 2007
Autor: Lev Tolstoi
Nationalitate: rus
Titlu original: Анна Каренина
Anul aparitiei: 1875
Premii: nu
Ecranizare: Anna Karenina (1935); Anna Karenina (1948); Anna Karenina (1967); Anna Karenina (1977); Anna Karenina (1997); Anna Karenina (1985) (TV); Anna Karenina (2000);
Nota mea: 10/10
Alte romane de acelasi autor: nu
Azi, din lipsa de inspiratie, din dorinta sa postez ceva si din dragoste pentru literatura m-am gandit sa scriu despre una dintre cartile mele preferate. Si ea este Anna Karenina. Mi-a placut cartea asta pentru ca Tolstoi a reusit sa imi inspire ceva ce alti autori nu au putut. Adicatelea, un fel de afectiune pentru toate personajele lui. Mai, in cartea aia sunt la personaje cu duiumul si pe deasupra, fiecare are vreo 4 nume (ba cum i se adreseaza sotul, ba mama si cu tata, ba lumea, ba numele din buletin), si cu toate astea intelegi si te prinzi usor despre cine e vorba. Desi in carte sunt (ca in oricare carte) personaje bune si personale rele. Eh, rele, na…care in alta carte scrisa de altcineva iti puteau inspira dezgust sau macar indignare. In cartea asta insa, nu. Pana si pentru sotul inselat, de care in mod normal ai vrea sa scapi pentru a-ti vedea eroina impreuna cu amantul (care e personaj principal), si pentru el ai pareri de rau si compasiune, ba chiar admiratie. Nu poti sa fii impotriva nimanui, nu poti urai pe nimeni. In schimb Anna, desi inainte sa incep cartea mi se parea asa …oarecum demna de admirat, cand am terminat-o nu mai avea aceesi impresie. M-am regasit in unele apucaturi de-ale ei si mi-am dat seama ca nu imi place. Trateaza o tema atat de banala si de comuna, incat parca nici nu iti vine sa te apuci de ea. Si cand mai vezi si 1000 de pagini in 2 volume, chiar esti descurajat de tot. Dar daca totusi te ambitionezi sa o dai gata, n-o sa iti para rau. E o carte pe care n-o uiti, pe care o tii in suflet si din care iti amintesti fragmente si intamplari pe care credeai ca o sa le uiti odata ce citesti ultimul rand. Ei, nu-i chiar asa. Scriind aceste randuri imi amintesc situatii mai putin importante, care totusi mi-au ramas in memorie. De asta cred ca e o carte ce merita citita si o consider o valoare cum nu multe sunt.
June 09th, 2007
Haaaaaapy birthdaaaaaaay, Johnny Depp !!!
June 07th, 2007
Daca pana acum aveam vreun dubiu, acum e clar. Sexul preocupa pe toata lumea. Pe unii mai mult, pe altii mai putin. Intru in contact cu el zilnic, mi-e dat sa vad ce nu credeam ca se poate vedea, dar asta e alta poveste. Zilele acestea, uitandu-ma peste pagina counterului care monitorizeaza activitatea traficului pe blogul meu, peste ce dau? Cineva a ajuns la mine cautand dupa keyword-ul „dezvirginare live”? Imi inchipui ce dezamagit a ramas cel care a intrat si a vazut ca nu era vorba de o dezvirginare in adevaratul sens al cuvantului ci de una cu subinteles. Of…
Sa nu mai mentionez ca am intalnit statistici pe diferite site-uri si directoare care aratau ca pe locul 1 la most searched keywords era (ce altceva decat) „sex” (dooh !!!), sub diverse forme si derivari.
Sa nu ma intelegeti gresit, imi place sexul, n-am nimic impotriva lui, doar ca… il prefer in intimitate. Si asta vine de la mine, una care isi scrie blogul cu subintelesuri referitoare la sex. Nu stiu ce sa mai zic.
Cuvintele sunt de prisos, dar e clar ca sex makes the world go round, desi Madonna zicea ca love-ul.
June 06th, 2007
Oricat de pesimist suna chestia asta, nu e chiar asa. Stiti situatia clasica in care un om il ia pe nu in brate…cand orice i s-ar spune, orice i s-ar propune, orice l-ar ruga cineva, el zice mereu nu? Omul asta se numeste incapatanat. Ma numar si eu printre cei care fac dragoste cu nu, cateodata ne strangem atat de tare in brate, incat ai putea spune ca am devenit unul si acelasi. Exista situatii si persoane pe care nu le pot accepta in jurul meu sub nici o forma. Nu am liniste mentala, nu am pace, nu am rabdare, nu pot sa judec rational. Ma transform intr-o persoana rea si uracioasa. „Nu” ma poseda si nu ma lasa sa judec rational, desi sunt constienta ca nu am dreptate, ca gresesc, ca ar trebui sa ma linistesc si sa fac un efort sa inteleg. Actioneaza mai presus de propria mea vointa. Puteti spune ca sunt slaba, ca sunt incapatanata, ca nu vreau sa ma schimb, ca nu fac nici un efort. Va inselati. Am incercat. Pur si simplu, NU POT. Ma chinuie ganduri ingrozitoare, scenarite posibile dar putin probabile sa se intample. Asta insa, DOAR in anumite situatii. Nu e ceva general, exista anumite momente si motive care il starnesc pe nu si ma poseda salbatic si nu-mi da pace. Nopti la rand scoate sufletul din mine, ma face sa transpir, imi bantuie gandurile si imi da dureri de stomac. „Nu” e un amant prea posesiv. Cine il vrea?
June 05th, 2007
Ia sa vedem: un exercitiu de imaginatie, stiinta sau Google search. Cine ghiceste de unde sunt versurile urmatoare… nu ia premiu, ca deh… dar va creste in ochii si in inima mea. 
Si ca sa fie si mai palpitant… la ce va ganditi?
Relax
This won’t hurt you
Before I put it in
Close your eyes and count to ten
Don’t cry
I won’t convert you
There’s no need to dismay
Close your eyes and drift away.
Ma miram si imi venea sa rad de fiecare data cand vedeam in filme cliseul psihoterapeutului si pacientul intins pe pat in timpul sedintei de consiliere. Si ma amuzam si mai tare (in ignoranta mea) cand doctorul zicea ceva de genul: „sa incepem cu copilaria”. Nu prea imi venea sa cred ca problemele de la 40 de ani, pot avea radacini in frageda pruncie. Aseara, citind despre Freud, am inteles si am realizat anumite lucruri. N-o sa fac toata apologia psihanalizei, dar o sa ma leg de afirmatia lui ca atunci cand ne nastem si in primul an de viata suntem „sine”, noi insine, in stare pura, nealterata. Pe parcursul vietii, datorita autocontrolului, ne schimbam, devenim altii. Datorita faptului ca ne refulam impulsurile si nu ne implinim toate gandurile, ne schimbam. Devenim altii. Ma uit la mine si imi dau seama cat m-am schimbat, cat m-au facut altii sa ma schimb. Interactiunea cu ceilalti mi-a construit personalitatea si m-a modelat intr-un om care poate nu doream sa ajung. Zic poate, pentru ca e doar o ipoteza ca imi doream sa fiu altfel. Inca nu stiu daca schimbarea e buna, inca nu stiu daca e bine sa fii mare, inca nu stiu cat ma voi mai schimba.
Cele mai comentate