Acum cateva seri am facut ceva ce n-am facut demult. Am iesit la plimbare prin oras. Prin Timisoara. A fost un sentiment placut sa revad orasul, sa stau sa ma uit la oameni, sa ii analizez si sa ma minunez. Sunt frumosi oamenii cand se plimba si cand isi iau timp sa se desprinda de grijile zilei. Asadar locul desfasurarii actiunii e micul parculet de langa fostul cinematograf Capitol, acolo unde e statuia lui Eminescu cel pe unde se intra la Gradina de Vara. Legat de locul asta am eu un feeling mai vechi. Am citit odata o carte si la un moment dat mi-am imaginat ca exact in fata Capitolului urmau sa se intalneasca doi. Eh…

Momentul desfasurarii actiunii e seara pe la orele 21. Plimbarea a inceput de fapt cu o stationare in parculetul mai sus amintit. Am observat (abia acum) ca au reparat trotuarul si ca au pus mobilier de strada. Foarte frumos. Imi place mobilierul de strada. Am remarcat ca parea curat, desi nu era, mai sunt inca unii oameni care nu respecta curatenia. Si stand asa si cugetand si conversandu-ma cu Iubi incep sa ma revolt. Si ma revolt pentru ca ii povestesc cum nu mai avem un cinematograf ca lumea, cum nu avem gradina de vara, cum nu mai avem nici Biblioteca Judeteana. In aceeasi zi imi povestea bibliotecarul de la mine din cartier ca marea biblioteca de la Bastion nu mai e. S-a imprastiat prin tot orasul, fiecare ramura in alta zona. Cat de aiurea e chestia asta ? E foarte aiurea pentru ca Primaria nu face altceva decat sa incurajeze download-ul de pe Internet si sa inlature cultura, chiar daca nu isi da seama de asta. Au impartit biblioteca aia de nu mai stii unde sa gasesti ceva. Cat despre cinematograf…unde sa mai mergi ? La Timis, unde filmele apar dupa 3 saptamani dupa ce au fost in premiera la Bucuresti ? La Studio, unde ba e inchis, ba sunt numai filme vechi ? Sa nu mai vorbim de Gradina de Vara, care e scoasa din uz demult. Timisoara creste pe de o parte (s-au apucat sa repare strazile, mai ales alea din fata Prefecturii ca eram de rasu’ lumii cu strazile alea denivelate si groaznice din fata cladirii), si decade prin actiuni din astea de restrangere a optiunilor de petrecere a timpului liber. Ma intristeaza…

Sunt putine lucruri pe lumea asta care ma intristeaza la fel de mult ca si animalele chinuite, maltratate sau ucise. Am vazut la stiri cum un idiot isi batea calul pentru ca nu voia sa urce o rampa. A murit saracul cal, dupa ce i-a fost credincios si l-a ajutat asa cum a putut el. Pe astia i-as aduna la un loc, pe toti, si atata i-as bate pana ar muri in chinuri. Si nu glumesc deloc. Animalul ala, fie el cal, caine, pisica sau balena din ocean nu i-a gresit cu nimic. Nu se poate apara legat fiind si nu isi poate masura puterile cu un om, cauia ii lipseste mintea sa judece si inima sa inteleaga ca asa nu te porti cu un necuvantator. Mi se rupe inima cand vad (de fapt nici nu prea pot sa ma uit) cum cainii sunt batuti, eutanasiati sau chinuiti in feluri de nedescris. Pisicile sunt sfartecate de pit-bullii unor cretini care n-au cu ce sa isi ocupe timpul liber. Balene, foci, rechini si alte animale salbatice sunt omorate in chipuri de neimaginat si asta numai pentru ca au carne buna la gust si blana frumoasa. Iepuri sau alte animale sunt folosite pentru testele cosmetice. Cum ar fi sa jumulim o tipa bronzata si fara celulita numai pentru ca ne place pielea ei ? Cum ar fi sa ii taiem gatul unui musculos numai pentru ca arata apetisant si sanatos (desi nu e). Nu inteleg lumea in care traim. Nu inteleg oamenii care nu se gandesc la suferintele unui animal.

Iubesc mai mult animalele decat oamenii si nu suport sa le vad in chinuri. Mi se pune un nod in gand si ma napadeste plansul.

Totusi s-au luat masuri. Am vazut ca au adoptat o lege pentru protectia animalelor in urma reportajului de la Pro TV. Daca vreit sa luati o masura ct de mica, am gasit petitia asta pe care va rog sa o semnati ca nu se stie ce poate face o semnatura. Si avem si noi SPCA.

Si cu ocazia asta vi-i prezint pe catelul meu mic si catelul meu mare.

In afara de faptul ca sunt in totala lipsa de inspiratie nu prea am ce sa va spun. Decat ca mi-e stricat compul, ca mi se blocheaza de 2 ori in 15 minute si mi se restarteaza de 3 ori in alte 15 minute, ca nimeni nu stie de ce, care-i baiu’, ce trebuie inlocuit, cumparat, modificat, incercat. Am primit proiect nou la lucru si sunt excited ca o sa am si eu deadline-uri si briefing-uri si o sa simt si eu ca lucrez; ca s-a cam terminat cu pornosagurile si ca invat lucruri noi. Am vorbit cu tati meu si imi da masinuta sa merg in vacanta si sunt super happy din cauza asta ca o sa ma pot plimba prin Austria si Slovacia, dupa bunul meu plac (sper sa nu cobesc si sa nu fie asa) pe bani putini. M-a cuprins iarasi febra cititului, duminica am citit o cartulie care mi-a placut foarte mult (Ochi albastri, parul negru – Marguerite Duras) si azi am inceput Faust de Goethe, care imi place iarasi foarte mult. Cred ca din cauza ca m-am reapucat de citit nu mai am inspiratie pentru bloguri. Ei, vine ea si inspiratia… Cred ca

E a doua duminica in care scriu despre carti. De data asta o sa va vorbesc despre Lumea Sofiei. Nu o sa fac o recenzie pentru ca o gasiti aici si e una foarte buna. O sa va vorbesc despre propriile observatii si ganduri ce mi-au venit in timp ce o citeam.

Am inceput sa o citesc cam demult si am tras mult de ea din lipsa timpului si pentru ca nu mi s-a parut atat de captivanta incat sa las orice si sa ma pun sa citesc. Cu toate acestea o consider o carte buna si o recomand. Ce nu mi-a placut la aceasta carte a fost traducerea (de Mircea Ivanescu). Nu stiu daca mai exista o alta traducere, dar aceasta a fost clar una dupa o alta traducere in engleza a cartii scrisa in norvegiana. Replicile mi s-au parut prea desprinse dintr-un film american, Sofie nu mi-a inspirat nimic altceva decat ca e o fetita aroganta si inteligenta cat de cat pentru ca prea ii dadea raspunsuri exacte si corecte profesorului de filosofie. Am intalnit propozitii cum ar fi: „Ati sarit de pe linie, sau ce mai e si asta?”. Asta mie imi suna a: „You’re out of line”, ceea ce eu as fi tradus cu „Ati sarit calul” sau „Ati depasit masura”. Vad acest tip de greseli pentru ca am terminat Facultatea de Litere si am fost invatata ca traducerea trebuie sa fie si adaptare si interpretare si o a doua rescriere a documentului de tradus. Asa ca ma cam zgarie un pic pe retina si imi deranjeaza vocea mintii. Poate cartea in engleza suna mai bine, daca o sa am vreodata ocazia sa imi pice in mana o sa o studiez un pic sa vad daca intr-adevar e asa cum mi-am imaginat eu sau nu, ca in norvegiana, mai greu.

Partea buna a cartii este ca am invatat mai multe despre filosofie, mi s-a deschis apetitul de a citi mai multa, si mai ales m-am bucurat ca i-a mentionat pe Ionesco, cu precizarea ca e roman, si pe Simone de Beauvoir, pentru care eu am un adanc si sincer respect. Ah, si sa nu uit de Sartre, caruia i-a surprins exact esenta si am urmarit pasajul despre el cu mai multa atentie decat in cazul altor filosofi.
Sfarsitul m-a lasat cam buimaca…nu prea l-am inteles. Dar dupa ce am citit asta, mi-am dat seama ca am inteles bine cartea.

M-a facut sa reflectez la o chestie la care nu m-am gandit pana acum: ce se intampla cu personajele odata ce cartea se termina? Ma refer aici la romanele cu final deschis, acolo unde cititorul poate sa isi imagineze ce vrea. Oare se duc in lumea asta a fanteziei, lumea despre care zice Gaarder ca e „poporul nevazut”? Un lucru e clar: ele raman nemuritoare. O data prin imortalizarea lor pe hartie si a doua oara in mintea cititorilor care isi imagineaza continuarea, fiecare avand una proprie.

O alta cugetare (ca asa ma apuca pe mine cand termin o carte) : oare cum ar fi o intalnire intre autor si personajele lui (alea inventate, ca cele autentice nu se pun)? Oare cum ar decurge o conversatie intre un autor care a scris despre o prostituata sau despre un criminal? E ca si cum un actor ar povesti despre rolul pe care il interpreteaza in vreun film? Ar fi interesant sa citesc o carte cu subiectul asta…
Wow, cat am scris, si asta dupa un pahar de bere.

and aveam de invatat in sesiune. t-ul din bed. ori lenesi ca altfel ratezi moAcum o saptamana va vorbeam despre obiceiul mamei mele de a ma trimite la cumparaturi. Azi va povestesc despre alta apucatura de a ei, si anume plantele de apartament. Din capul locului ar trebui sa stiti ca nu le suport. Locul lor nu e in apartament, ci in natura. Nu le suport din mai multe motive: cand maica-mea nu e acasa eu trebuie sa am grija de ele, sunt peste tot, atarna, curg, se intind, ocupa spatiu, se usuca, au nevoie de ingrijire, cand pleaca toata familia de acasa e o adevarata problema, ce se intampla cu ele.

Luandu-le pe rand, e weekend-ul in care trebuie sa am grija de ele. Sunt singura cu plantele, trebuie sa le ud in fiecare seara sa nu cumva sa se usuce (am mai comis-o o data ). Frumusetea de bilet e scrisa tacticos cu indicatii precise. (Am vrut sa pun alta poza, dar ma gandeam ca nu gasesc alta mai sugestiva ca asta).

Mama mea are multe plante, de toate marimile. Numai la balcon atarna vreo 4 ghivece imense cu flori pe care toamna le arunca pentru ca se usuca (cred, n-am de unde sa stiu ca nu ii urmaresc activitatile floriculturale). In casa au invadat balconul, si e balcon d’ala lung, la parter. La mine ca la sera… Macar daca ar sta cuminti la ele in ghivece, sa nu deranjeze pe nimeni, sa nu trebuiasca sa ma transform in Trinity cand trec pe langa ele.

Acuma serios, mi-ar placea sa am o floricica mica in ghiveci, la geam sau pe birou da’ sa ramana MICA si sa trebuiasca sa o ud cat mai rar. Adica un cactus (da’ n-am voie cu de-astia ca cica is plantele cu ghinion)

Ca si cum asta n-ar fi de ajuns, mai si vorbeste cu ele. Cica le prieste. Whatever, mie mi se pare o stupizenie pe care n-am s-o inteleg, n-am s-o practic si n-o bag in seama.

Cu toate astea ma si distreaza cateodata si ma bucur ca mama mea are o activitate care o face fericita. Numai daca ar inceta sa mai primeasca de la vecine tot felul de specii.

Am primit leapsa de la Baghy si ma bucur ca e tare faina si pe subiectul meu preferat. Asa ca desfatati-va:

1. Ce carte nu ai imprumuta?
Nu stiu.
2. Ce carte nu ai recomanda?
James Joyce – Ulise
3. Ce carte nu ai cumpara?
Nimic de Sandra Bown.
4. Ce carte nu ai citi niciodata?
Carti facute dupa seriale…au aparut la un moment dat dupa Beverly Hills?
5. Ce carte nu ai scrie niciodata?
Despre stiinta.
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tai?
Basme de Petre Ispirescu.
7. Care a fost cartea copilariei tale?
Vrajitorul din Oz.
8. Cartea pe care ai facut-o cadou ultima data, ai citit-o?
Da.
9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?
Teatrul lui Sartre. Si multe altele.
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insula pustie?
Cel mai iubit dintre pamanteni si Anna Karenina.
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca sa o iei cu tine pe o insula pustie?
As lua o biblioteca intreaga.
12.Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori? De cate ori?
Nu citesc cartile de doua ori.
13. Numeste o carte plictisitoare. De ce?
George Calinescu – Ziua nuntii, parca, e prea inceata si cu prea prea multe descrieri.
14. Numeste-ne o carte pe care ai inceput-o, dar nu ai terminat-o.
Pacientul englez.
15. Povesteste-ne cum cumperi o carte.
Cumpar o carte doar daca am auzit de ea inainte sau daca ce citesc pe spatele copertii mi se pare interesant.
16. La ce renunti ca sa cumperi o carte?
La nimic.
17. La ce nu renunti ca sa cumperi o carte?
Hm…tot la nimic.
18. Cartile carei edituri iti plac cel mai mult?
Nu stiu. Cred ca Polirom.
19. Cat timp a trecut de cand nu ti-ai mai cumparat o carte? Cum se numeste acea ultima carte cumparata?
Imi cumpar saptamanal Cotidianul cu Enciclopedia si cu cartea de miercuri.
21. Cati tarani au participat la rascoala din o mie noua sute sapte?
Nu stiu. Nu ma prea pasioneaza istoria.
22. Care este scriitorul roman preferat?
Marin Preda fara doar si poate.
23.Care este scriitorul strain preferat?
Virginia Woolf, Marguerite Duras, of aici sunt multi de tot. Am zis numai femei …imi place L.F. Celine mult de tot.
24. Ecranizarea carei carti ai dori sa o vezi?
As dori sa vad ecranizarile tuturor cartilor pe care le-am vazut. Pana acum am reusit doar cateva.
25. Numeste o carte a carei ecranizare ti-a placut mai mult decat romanul in sine.
Mi-au placut The Perfume si Wuthering Heights la fel de mult ca si cartile.
26. Numeste o carte buna cu o ecranizare proasta.
Cel mai iubit dintre pamanteni.
27. Numeste un blogger pe care-l citesti cu placere.
Cei din blogroll-ul meu si mai sunt cativa.
28. Numeste un blogger pe care ai vrea sa-l cunosti.
Nu stiu. As vrea sa vad cum arata oamenii care tin un blog. Sigur nu sunt manelisti.
29. Ce cantaret/trupa ti-ar placea sa concerteze in Romania?
Michael Jackson, Madonna, Robbie Wiliams, si cred ca ar mai fi.
30. Numeste intrebarea care-ti place cel mai mult.

Vrei sa vorbim despre carti??

Acum cica e randul meu sa dau mai departe. Asa ca daca inca n-a ajuns la Monik si la Andreea, fetelor vine inspre voi.