@ baghy –> unde stai langa mare? Din blogurile tale cred ca prin Italia, sau?

@ cosmina –> mare greseala am facut ca am uitat sa vorbesc despre apa muntilor. Lacurile alea atat de linistite si adanci se potrivesc atat de bine cu necunoscutul muntelui. Iubesc lacurile, indiferent unde sunt localizate, imi dau paradoxala senzatie de siguranta.

da, si eu prefer muntele; dar si marea e superba! acum as da o fuga pana la mare, dar undeva unde apa e verzui-albastra si nisipul alb si fin ;-)

unde stai langa mare, Baghy? undeva unde apa si nisipul sunt ca cele de mai sus? :-)

Am citit si eu rapid articolul ala, dar parca…doesn’t ring any emotional bell. Desi ador balaceala, parca tot muntele ramane preferatul meu. Atata iarba, atatea piscuri, atata cer – mi se pare de mii de ori mai romantic, mai vesel, mai odihnitor, mai challenging decat marea. E o aventura!

Si sa stii, Andreiuta, chiar m-am gandit ieri la blogurile tale si e uimitor cum reusesti tu, cu subiectele astea faine, sa ne aduci aminte de tot felul de chestii personale placute sau neplacute, oricum e asa un fel de “reminder emotional”